Prieten din marea bucuriei
Cuvintele stau linistite, asteapta….
Mediteaza numai la ceea ce
Sufletul imbratiseaza.
Cu lacrimi gangurite
Laudaros te rupi
Din gandul meu plin de licarire!
Imensa inabusire se oglindeste in visare
Uitarea gadila noaptea firava
Si parcul ma face sa merg in lumina,
Sunt micuta si durerea nu ma bucura…
As fi vrut sa imbatranim..
In ziua aceea superba
Ca niste copii gingasi.
Fara noima sufletul mi-e spart
Mi-e dor de “hugs”…
Iubirea imi zbiara sa judec,
Doreste sa fuga de dor
Si banca plina de zambet
Mi se reflecta in ochii inlacrimati.
Coresct e in zambet sa-mi fi deplin…
Gresit e nasul tau sublim....
Pot sa te invalui in iubire
Doar pentru ca mi-esti drag…
Prieten Minunat!!
Cred ca cel mai bine ar fi sa incep cum stiu eu, si voi sa intelegeti ceea ce vreau sa va impartasesc, si anume ….gandurile mele!
Numele ei este Stela….avea 15 anisori, cand am cunoscut-o eu. Acum ea a crescut, este cu un an mai mare dar aceasta nu schimba cu nimic viata ei. Anii acestia o ajuta doar sa ajunga cat mai repede la anii de maturitate cat mai curand posibil, doar pentru a demonstra ca este femeie.
A inceput cum toti copiii incep, vroia sa fie mai mare, zi dupa zi vroia mai mult din drogul dorintei desarte de a fi placuta de toti asa-numitii “barbati”, care sunt acei baieti ce s-au maturizat prea devreme.
Vroia doar putin din atentia lor…dar ea a devenit dependenta de aceasta atentie! S-a schimbat complet…..Nu o mai pot recunoaste, era o fata cum nu era alta, vroia ceva de la viata ei…..vroia sa fie EA! Dar…. Cu timpul, crescand ea a ales o alta cale, a devenit ceea ce nu doresc nimanui. Din pacate o mare parte din fetele de varsta ei sunt pe aceeasi cale…..da, ele sunt colege….de drum, ele sunt colege in alergarea continua spre maturitate. Si….ea, Stela acea fetita de 15 ani, din cauza grabei…bataliei ei continue, a ajuns sa isi doreasca sa fie ca ceilalti.
Nu imi pot imagina de ce….” De ce si-a dorit asa mult sa ajunga unde este acum?” Nu….aceasta nu a ajutat-o pe ea cu nimic, si-a ruinat doar copilaria!
Din pacate mii de adolescenti fac acelasi lucru zi dupa zi, devenind dependenti de aceste lucruri nu prea agreabile pentru varsta lor.
Da….despre ei vreau sa va vorbesc, problema lor ma face furioasa, ma face sa cred ca noi, oamenii, devenim prea dornici de lucruri ce ne fac inumani.
Nu vorbesc doar despre adolescenti, sau despre acea fata Stela. Suntem toti de vina…..Ne grabim!
Ce ar fi daca ne-am opri din alergarea noastra si ne-am gandi la tot ce se intampla in jurul nostru, in special la acei adolescenti care invata de la noi, parinti, bunici, unchi, frati, surori….de la noi invata sa se grabeasca!
Sfatul meu este sa incercam sa ii oprim, sa le aratam ca viata adevarata nu este atunci cand alergi spre implinirea gandurilor in zadar, ci viata adevarata e atunci cand astepti si… cand inveti sa fi un copil in fiecare moment, chiar si atunci cand devii adult.
NU uitati niciodata…..ALERGATUL DUPA LUCRURILE DESARTE PROVOACA DEPENDENTA!
----------------------------------------------------------------------------------->>>>>>>>>
