Astazi in drumul meu spre Timisoara..drumul acela lung si plictisitor, s-a intamplat ceva minunat, ceva de nedescris..mai pe scurt am fost binecuvantata sa vad o dragoste celesta!
Da....Luna inca era pe cer, nu am inteles la inceput ce facea ea acolo...pentru ca ii trecuse timpul, era timpul sa dispara..sa fuga de emotii.. sa se ascunda de maretul Soare.
La un moment dat am observat ceva unic, am observat soarele......in toata splendoarea lui cum se inalta pe cer chiar in fata lunii si lumina lui era asa de intensa....orbitoare chiar, pe cand sarmana luna ...nu cred ca multi au observat-o acolo in coltul ei, nu toti i-au vazut minunatia...nu toti au vazut-o cat era de mica si totusi...luminata!
Imediat mi-am dat seama ce cauta luna pe cer.........Il cauta pe EL! vroia doar sa il vada....sa isi vada acea pereche...sa vada acea iubire pe care nu o poti vedea oricand...si totusi s-a riscat! S-a riscat sa il poata vedea macar pentru o ora sa il poata privi si sa se minuneze de frumusetea lui. Dar ceva se intampla, soarele nu era la fel de incantat de ea, soarele parea ca se bucura DOAR de prezenta lui... parea ca nici nu o observa pe biata luna care se hranea cu frumusetea lui...care pur si simplu se imbata cu razele lui care ocupau intreg cerul.
Si totusi....dupa ceva timp....luna a renuntat la visul ei, a plecat...am vazut ca s-a retras asa de dezamagita, se uita dupa maretul ei soare cu atata pasiune....cum nu am vazut la nimeni altcineva! Si soarele......soarele nu o cunoaste... e incantat doar de razele lui si atat!
Si am si poze...am si poze din povestea de dragoste a lunii...I-am facut poze iubitului ei! Le am in mintea mea..voi iesi in fiecare seara afara si i le voi arata!
